Traim intr-o lume agitata, aflata in permanenta criza de timp. Ne dorim sa scurtam cumva distantele si sa pierdem cat mai putin timp pe drum. Avem la indemana automobile din ce in ce mai performante si o solutie tentanta: viteza! Traim cu senzatia ca daca folosim o masina moderna, adica puternica si bine dotata cu sisteme de siguranta, ne putem etala fara griji calitatile de pilot pe sosea. Nu tinem cont insa de faptul exista niste relatii foarte puternice intre viteza, riscul si severitatea unui accident.
Este demonstrat stiintific ca viteza creste substantial riscul de a fi implicat intr-un accident. Cu cat viteza este mai mare cu atat scade capacitatea noastra de a sesiza detaliile iar prelucrarea corecta si completa a informatiilor privind traficul devine mai dificila, fiind mult mai greu de reactionat la timp pentru a preveni un accident.
Apoi, viteza agraveaza consecintele unei coliziuni. Cu cat viteza la care se produce impactul este mai mare, cu atat mai multa energie se elibereaza la ciocnire cu un alt vehicul, utilizator de drum sau obstacol. O parte din aceasta energie este disipata prin deformarea caroseriei autovehiculelor moderne.
Ramane insa o parte consistenta care este absorbita de corpul uman, provocandu-i ranirea grava sau chiar moartea. Asa se face ca viteza ramane un factor esential in producerea a circa 30% din accidentele mortale, in ciuda progreselor facute in ultimii ani in perfectionarea sistemelor de siguranta pasiva.
Desigur, pentru grabitii incurabili aceste adevaruri nu conteaza. Ei nu vad in limitele legale de viteza decat niste norme inutile, menite sa le ingradeasca libera deplasare, care dau posibilitate politiei sa iasa la vanatoare de amenzi si sa faca abuzuri. Pe ei nu-i intereseaza siguranta in trafic pentru ca ei au masini „adevarate” si nu li se poate intampla nimic rau pentru ca sunt „meseriasi”. Visul lor de aur este sa goneasca pe autostrazi fara limite de viteza, asa ca-n Germania. Vesti proaste insa, pentru ca si acolo asemenea tronsoane sunt din ce in ce mai putine, iar pe cele ramase este monitorizata atent si sactionata sever nepastrarea distantei de siguranta in mers.
De fapt, tendinta de a circula cu viteza nu ne este caracteristica numai noua, romanilor. Studiile europene arata ca, de obicei, cam 40-50% dintre soferi depasesc adesea limitele maxime de viteza. Motivele sunt diverse. Unii se justifica spunand ca procedeaza astfel pentru ca prefera sa urmeze fluxul de trafic, altii afirma ca o fac cand sunt in inarziere sau pentru ca le place viteza ori, pur si simplu, pentru ca se plictisesc sa mearga incet.
La noi, sondajele efectuate scot la iveala un procent ceva mai consistent al celor care depasesc frecvent limitele de viteza, ce depaseste 60%. Acest comportament periculos este determinat, in cazul nostru, de o mai slaba perceptie a riscurilor si o asumare facila a acestora, in contextul in care obiectivul principal este ajungerea cat mai rapida la destinatie si nu siguranta deplasarii. Pericolul este amplificat de configuratia retelei rutiere care nu ofera alternative viabile pentru parcurgerea, intr-un timp rezonabil, a distantelor mari (insuficienta autostrazilor si a tronsoanelor de drum national cu cate doua benzi de circulatie pe sens, traversarea a numeroase localitati rurale, semnalizarea insuficienta sau defecuoasa, etc.), precum si de climatul general de indisciplina rutiera din traficul autohton, in care fiecare cauta sa se strecoare pe unde si cum pioate, incalcand cu usurinta regulile de circulatie.
Consecintele grave ale accidentelor produse pe fondul vitezei au determinat autoritatile sa dezvolte un management al acestei problematici, care combina intr-un pachet coerent diferite masuri de natura tehnica, educativa si legislativa, adaptate particularitatilor de trafic, pentru a creste nivelul de siguranta.
La baza acestui sistem se afla limitele de viteza, care trebuie să determine o viteza de deplasare sigura. Stabilirea acesteia se face in raport de categoria, tipul si designul drumului, respectiv de compoziția si densitatea traficului, astfel incat sa existe un echilibru intre impactul produs la nivel social, individual si de mediu.
Soferii ar trebui sa fie constienti in orice moment de limita de viteza stabilita pentru segmentul de drum parcurs si sa o respecte ca atare. Cerinta este usor de indeplinit avand in vedere ca informarea oferita
de semnalizarea rutiera conventionala (prin indicatoare si margaje specifice), este completata de datele furnizate de sistemele de navigatie rutiera, folosite pe scara larga in prezent.
Pentru a determina o conformare generala in locatii cu potential ridicat de risc (zona scolilor sau a caminelor pentru batrani, la trecerile de pietoni sau la unele intersectii), sunt aplicate masuri constructive pentru calmarea traficului (relantisoare, ingustarea benzilor de circulatie sau realizarea de sensuri giratorii).
Ipotetic vorbind, in asemenea conditii gradul de conformare fata de limitele legale de viteza ar trerbui sa fie covarsitor. Practica arata insa ca foarte multi soferi depasesc intentionat aceste limite, motiv pentru care se impune interventia poltiei pentru a controla si sanctiona aceste comportamente.
Nimanui nu-i convine sa plateasca amenzi. Cu toate acestea numarul celor grabiti este foarte ridicat chiar daca politia rutiera desfasoara actiuni frecvente pentru combaterea vitezei excesive. Situatia persista poate pentru ca la noi exista inca portite legale care te poate scapa de obligativitatea platii amenzii sau pentru ca suntem singura tara membra a UE in care folosirea detectorului de radar este permisa legal. Un alt motiv ar putea fi faptul ca ne-a lipsit cu desavarsire vointa de a implementa, dupa model occidental, sistemele de supraveghere video a traficului rutier cu functie de constatare automata a abaterilor. Si ne mai miram ca inregistram cea mai ridicata mortalitate rutiera din Europa, situandu-ne la dublul valorii medii existente la nivelul Uniunii Europene…
De fapt, pana si vecinii nostri bulgari ne-au luat-o inainte. De cativa ani ei aplica cu succes sistemul de control al vitezei medii pe tronsoane de autostrada.
La ei se poate! Noi insa, ne simtim lezati de controalele politiei. Nu le percepem ca pe ceva necesar si firesc, menit sa ne confere siguranta. Consideram ca suntem vanati si nedreptatiti.
Ca sa evitam sanctiunile, am vrea ca radarele sa ne fie semnalate vizibil de la mare distanta. Asta pentru a le putea identifica usor. Incetinim putin in acele zone, pentru ca apoi sa ne vedem linistiti de drum cu viteza dorita, desigur peste limitele legale. Nu intelegem ca procedand astfel vom diminua drastic eficienta laturii preventive a actiunilor de control, care nu vor mai contribui la formarea unui comportament corect si sigur al soferilor.
Mai mult decat atat, refuzam sa admitem ca procedand astfel crestem stresul deplasarii si favorizam instalarea prematura a oboselii. Concentrandu-ne atentia pe identificarea echipajelor de politie pierdem din vedere aspecte importante din trafic si nu mai observam unele intentii sau manevre ale partenerilor de drum, creand astfel stari de pericol iminent.
Cam aceasta este atitudinea adoptata frecvent cu scopul atingerii interesului imediat: ajungerea cat mai rapida la destinatie si fara a fi sanctionat. Fie ca ne place sau nu, trebuie sa realizam insa ca actiunile de control pentru combaterea vitezei excesive sunt necesare. Este firesc sa gandim responsabil si sa punem pe primul loc siguranta, viata si sanatatea, chiar daca adesea tentatia atingerii interesului imediat este mai mare.
Fiecare dintre noi ne dorim sa circulam fara teama ca oricand putem fi victime ale vreunui impatimit al vitezei, angrenat in vreo cursa nebuna, dupa bunul sau plac. Pentru aceasta este necesar sa respectam cu strictete normele rutiere si principiile conduitei preventive, adoptand o atitudine defensiva in trafic si sa lasam politia rutiera sa-si faca treaba cu mijloace la vedere sau disimulate.
Daca procedam astfel, nu conteaza cate radare sunt amplasate pe un sector de drum si cat de vizibile sau nu sunt acestea, pentru ca atata timp cat circulam regulamentar nu ne vor deranja. Simplu si clar.